Acel moment…


Când eşti predispus să râzi până începe să te doară burta.
Când îţi uiţi cheile acasă.
Când te prinde o ploaie tomnatică de vară.
Când ai acel zâmbet îndrăzneţ.
Când eşti mai tolerant.
Când probleme minore nu mai sunt probleme şi asta fără să te compari cu copiii somalezi.
Când aduci celor din jurul tău zâmbetul pe buze.
Când ai acea notă de maturitate.
Când eşti mai atent la cei din jurul tău.
Când ai gânduri măreţe.
Când strângi în pumn fiecare clipă.
Când toate simţurile tale sunt atât de activate.
Când….
Şi toate acestea le poţi trăi doar de câteva ori pe an. Această rupere, această detaşare care te face uman îţi face cunoştinţă cu tine, cu acel tine pe care cu încăpăţânare îl ţii la naftalină crezând că aşa îl vei păstra mai bine.

image

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s