comunică!

Îndemnuri către ceva mai bun

Tutun, Marijuana…iarbă ușoară

Eu votez pentru legalizarea marijuanei!  Conform Capital.ro 0 (zero) este numărul cazurilor de deces cauzate direct de consumul de canabis, constatate de Agenţia Naţională Antidrog, inexistente fiind şi cazurile de internare la urgenţă. Atunci de ce este ilegală? Poate că legalizarea va deschide apetitul multora dar toată reacția sunt convinsă că se va modera. Și mai mult: traficul ilegal nu-și va mai avea rostul, asta e .

Cam palidă frunza, însă mesajul este important.

Pe de altă parte nu-mi place că fumatul (țigări cu tutun) a devenit ceva comercial. Și-a pierdut din farmec, din mister a devenit o simplă dependență pe care oricine o poate primi. Trecând peste starea de relaxarea, de plăcere cu care te învăluie fumatul, de acele 5 minute în care poți să evadezi de cotidian, cum spunea un prieten, să nu uităm că…

P.S.:

YUME

Ați intrat vreodată într-o ceainărie cu specific japonez? Eu o singură dată și vă recomand să încercați. Îmi plac foarte mult localurile care se respectă și care își respectă și clienții. De aceea la Yume e ca în La țigănci de Mircea Eliade: pătrunzi într-o altă lume, altă cultură. La intrare trebuie să te descalți și în schimb ți se oferă o pereche de papuci. De aici începe un întreg ritual: chanoyu, hado, sado sau arta servirii ceaiului în Japonia. Mesele sunt joase și trebuie să te așezi în genunchi, pe tatami și să aștepti ca ceaiul dorit să ți se pregătească.

Este o experiență foarte placută. Mai multe detalii despre ritualul ceaiului în Japonia găsiți aici .

Ceainăria se găsește în Cluj-Napoca, oarecum în spatele zidului cetății de la Baba Novac. Vis-a-vis o să găsiți pe perete imaginea de mai sus.

Așa că, dacă o să vedeți pe ziduri o fetiță drăgălașă să știți care este povestea ei.

Îmi este greu să cred faptul că sunt persoane care nu au văzut acest simbol pe straduța din Cluj, în drum spre Zorki. Este într-adevăr destul de subtil; chiar un nene, văzându-mă că fotografiez un perete, a fost surprins că de 40 de ani de când locuiește în acest oraș nu l-a observat: “Trebuia să-l coloreze cu roșu aprins! să se vadă. Ce rost are altfel?” Am încercat să-i explic de ce și cum până când am zărit pe fața lui un “Ahhhh…” Ce s-a întâmplat după, o să vedeți în postările următoare.