Bariera imaginara

Dupa cum aminteam ieri, mi-am petrecut seara alaturi de comunitatea Lecturi Urbane.

Am fost surprinsa de faptul ca au participat mult mai putini tineri. Timiditatea cu care daruiau carti mi-a amintit de prima editie Lecturi Urbane, editia pilot.

La inceput am vrut sa particip pasiv, citind in liniste si tragand cu ochiul la ce se intampla in jurul meu…

A trecut o statie, apoi iarasi una….am ajuns la Dristor. In timp ce asteptam ca metroul sa o urneasca, o carte a fost lasata pe scaunul liber din dreapta mea. Calatorii au inceput sa ocupe un loc… In scurt timp din cele 5 locuri libere, patru s-au ocupat numaidecat. Cartea isi astepta viitorul stapan…

A trecut o statie, apoi iarasi una… Tinerii citeau de zor, se faceau poze, se filma, se citea, se daruiau carti….

Cartea incepuse sa-si piarda speranta… oamenii o evitau…

Majoritatea celor care nu citea, fie asculta muzica, fie se juca pe telefon.

La a cincea statie, persoana din dreapta ei a prins curaj si a luat-o si a inceput sa o rasfoiasca.

Nu am mai putut astepta si m-am asezat in locul cartii…

” Nu stiam ce se intampla… am vazut ca oamenii din jurul meu citesc… asa ca am luat cartea pentru a citi si eu…” mi-a marturisit tanara.

Inca o data mi-am amintit cat de fain poti sa te simti la lecturi urbane. Sentimentul ca ai reusit sa spargi o bariera este incredibil de frumos.

Multumesc.