Easter

Woman: “Why did the Jewish Government kill a religious leader?” Man: “They are practicing for Easter.”

Ciocoii noi

By Dragos Butuzea

Citeam zilele trecute despre meserii. Mi-a facut placere sa mai citesc, in zilele contemporane, despre placerea lucrului bine facut, despre dorinta unora de a fi cel mai bun intr-un domeniu; lucru care se dovedeste prin inovatia pe care o aduci.

Imi pare rau ca astazi nu mai exista respect pentru meserii. Nu vreau sa generalizez sau sa supar pe cineva. Vreau sa subliniez faptul ca inca, rana lasata de perioada comunista, inca nu este vindecata. Inca sunt multi manageri care nu au viziune, nu stiu isi cunosc responsabilitatile si nu si le asuma. Rar mai vezi pasiune, pasiune care nu este strivita de un manager care-si considera angajatii sluji, care nu stiu sa vada dincolo de interesele proprii. Bine si cu ele, dar hai sa vedem si outside the box.

Vad o speranta in oamenii care nu cauta scuze pentru nereusita sau se ascund in spatele crizei, indiferent de care este.

Am ascultat oameni care stiu ca generatia lor nu o sa prinda o schimbare, dar au incredere ca vom scapa de Ciocoii noi  si tot raul spre bine

Cat esti dispus sa platesti pentru cariera ta?

By Dragos Butuzea

Îmi amintesc cât de greu mi-a fost în liceu să mă decid în legatură cu cariera mea. Știam ce vreau sa fac dar nu știam cum se numește meseria, job-ul. Am aflat abia acum 1 an.

Mi-ar fi plăcut să fie “career day”, să vină părinții și să ne povestească despre meseria pe care o practică, sau poate chiar specialiști în diverse domenii.

La facultate, în Cluj, îmi amintesc că la un moment dat s-a organizat o “simulare de interviu” la care au participat prea puțini studenți. (nu am participat). Era gratis și de aici asocierea cu lipsa de implicare – îmi cer iertare pentru stereotipie.

Dacă ar fi să se organizeze un workshop care să cuprindă: consiliere pentru carieră, realizare CV, simulare interviu cu tips&tricks, cât ai fi dispus să plătești? tu, ca student.

Deesch-Desch-Dés

85,03% români, 14,11% maghiari, 0,04% germani, 0,67% rromi, 0,04% evrei şi 0,11% alte naţionalităţi

Am fost pentru prima data toamna trecuta. Este un oras mic, incarcat de istorie. Am simtit o umbra de tristete.

Odata infloritor….acum, trecut prin comunism

Inceputul asezarii evreiesti in Dej. Evreii au inceput sa se aseze in orasul Dej din anul 1834, dupa ce s-a acordat dreptul de asezare in oras unor evrei mestesugari din oraselul invecinat Urisor. Acesti primi evrei, care au venit aici, nu au capatat decat drept de sedere provizoriu si puteau fi izgoniti din oras ori de cate ori breslele mestesugarilor o doreau. Chiar inainte de anul 1834 unii evrei au incercat sa se aseze in Dej, incercari care au ramas insa fara succes.

Populatia evreiasca care a venit in Dej si a dus la inflorirea comunitatii evreiesti de aici se trage din zonele si comunele invecinate: Urisor, Cuzdioara, Iclodul Mare si alte sate mai mici. In unele din satele invecinate evreii s-au asezat inca de la inceputul secolului al 18-lea, asa cum arata un document din anul 1736.

Trebuie mentionati 3 evrei care s-au asezat in Dej in situatii deosebite. In anul 1850 s-a oprit in orasul Dej o garnizoana armata a tarului rus venita sa-i ajute pe austrieci sa reprime incercarea revolutionara. Acesti evrei au dezertat din armata tarista si s-au ascuns in oras si au adoptat nume de familie noi: Wasserstrom, Harnik si Roth. Ei s-au casatorit cu fete din oras si s-au asezat definitiv in oras. O mare parte din evreii care au constituit mai apoi comunitatea evreiasca din Dej sunt urmasii acestor „dezertori”. Dupa un timp, in anul 1878, unul din acesti refugiati, pe numele de Aharon Wasserstrom a fost ales presedintele comunitatii.

Organizarea comunitatii evreiesti. Comunitatea evreiasca din Dej incepe sa se organizeze ca o comunitate prin anii 50 ai secolului al 19-lea. In 1857 a fost infiintata Hevra Kadisha, desi un cimitir in Dej inca nu exista, astfel incat evreii care au murit pana la dobandirea unui cimitir erau ingropati in cimitirul vechi de la Urisor. Cimitir propriu va apare abia in anul 1863. In 1862 a fost construita prima sinagoga din Dej si in aceeasi perioada a fost construita si prima baie rituala. Inainte de construirea sinagogii, evreii din Dej se rugau intr-o casa de rugaciune inchiriata, care fusese inainte hotel.

In 1909 s-a inaugurat, cu mare ceremonial, sinagoga cea mare din Dej, una dintre cele mai fastoase si frumoase sinagogi din regiune. Era o sinagoga renumita in toata Transilvania, si mai exista si poate fi vazuta si azi. Vechea sinagoga a ramas hasidimilor din oras, care numarau la vremea aceeea 250 de suflete.

Regulamentul comunitatii, care cuprindea 69 de paragrafe, a fost alcatuit in anul 1879 si refacut si adaptat de atunci de cateva ori. A fost si tiparit de doua ori, odata in anul 1891 in limba idis si odata in anul 1922, in limba maghiara. Si Hevra Kadisha avea un statut si regulament propriu, format din 37 de paragrafe, pe care l-a publicat in anul 1913, in limba maghiara.

Primul presedinte al comunitatii a fost Laios M. Hirsch, care a venit la Dej prin anii 50 ai secolului trecut din Iclodul Mare. In anii ‘80 s-a hotarat ca adjunctul presedintelui comunitatii sa fie ales din randurile hasidimilor din oras, care s-au inmultit simtitor in acea perioada.

Timp de 25 de ani a stat la conducerea Hevrei Kadisha din Dej medicul Natan Friedlaender (1819-1900) care a venit in Dej din Ungaria. El era o mare personalitate a lumii evreiesti: a fost elevul lui Hatam Sofer, a petrecut cativa ani in Galitia la curtile rabinilor de acolo – Nahman Krohmahl si Slomo Iehuda Rapoport.

In perioada interbelica comunitatea evreiasca din Dej s-a dezvoltat si diversificat odata cu cresterea populatiei evreiesti din oras. Existau in Dej, pe langa Sinagoga Mare si Vechea Sinagoga care era folosita de catre hasidimi si Sinagoga Mare Poalei Tedek (Lucratorii Dreptatii), inca 11 case de rugaciune, in cladiri special inchriate. In anii 30 a fost refacuta si modernizata baia rituala, care de atunci a fost folosita si ca baie comunala a orasului, avand si sauna. Si macelaria rituala a fost recladita in functie de normele sanitare moderne.

In cadrul comunitatii functionau si cateva organizatii de ajutor si tdaka. Cea mai veche organizatie, in afara Hevrei Kadisha, era, se pare, organizatia femeilor pentru fapte de dreptate sociala si bine public , infiintata inca din 1889. In 1914 s-a reinfiintat aceasta organizatie, din initiativa sotiei rabinului Panet, pentru a spijini familiile ai caror membri s-au inrolat in armata. In afara de taxele anuale, fondurile erau stranse si prin prezentarea unor piese de teatru si alte evenimente culturale tinute si interpretate de membrele acestei organizatii, in special de Hanuka si de Purim. In 1920 organizatia femeilor a deschis si o cantina publica pentru familiile nevoiase care expedia si pentru acasa mancare la cei care nu se puteau deplasa. In 1933 a deschis aceasta organizatie si o casa pentru batrani.

Mestesugarii din Dej au infiintat organizatia proprie, intitulata Poalei Tedek (Lucratorii Dreptatii), care era de asemenea foarte activa. Ei au infiintat o societe de binefacere., cu un capital initial de 100.000 de lei, care a fost sprijinita apoi de catre Joint si de alte organizatii evreiesti internationale. Si aceasta organizatie a deschis o casa de batrani pentru membrii ei.

In 1919 a infiintat comunitatea evreiasca din Dej o banca de imprumut si economii, care la inceput avea o activitate destul de redusa. In 1935 s-a ridicat numarul actionarilor la aceasta bana la 600 si activitatea si importanta acestei banci a crescut corespunzator. Orfelinatul pentru copii evrei din toata Transilvania functiona in Cluj, dar o filiala a acestuia in Dej, care nu numai ca sprijinea material copiii orfani, dar avea grija si de copiii foarte saraci din oras. Aceasta filiala se ocupa,, in special, cu detectarea copiilor care sufereau de malnutritie si trimisi pentru cateva saptamani, pentru refacere, in timpul verii, la sanatoriul din Tihuta, care se afla intr-o zona muntoasa din regiunea Carpatilor. O alta organizatie, infiintata in 1925, si numita Linat Tedek (Cazare pentru Bine), avea in posesia ei o casa cu 6 camere. In aceasta casa erau gazduiti gratuit refugiatii sau cersetorii care treceau prin oras. In anul 1933, membri comunitatii Dej au infiintat o cantina rituala pentru soldatii evrei din cele 2 regimente care s-au asezat in oras.

Viata economica si sociala. Deja de la sfarsitul secolului al 19-lea evreii din Dej au infiintat cateva fabrici si manufacturi de mare importanta. In 1898 3 asociati au infiintat o fabrica mare de caramida si tigla. La inceputul secolului au infiintat o fabrica de producere de sapun, o rafinarie de titei si o moara cu aburi.

Dupa recensamantul din 1930, la o populatie evreiasca de 800 de evrei, structura profesionata se prezenta astfel: 185 comercianti, 161 mestesugari, 88 salariati cu ziua, 44 functionari, 33 rabini, dayanim, hahami, si angajati ai comunitatii, 7 industriasi, 12 avocati, 11 medici
·5 farmacisti, 6 ingineri, 18 invatatori care predau la scolile evreiesti, 7 profesori, 8 proprietari de pamant, 4 bancheri, 13 agenti de turism, 10 proprietari de diligente, 44 pensionari, 32 liber profesionisti, 109 persoane care aveau nevoie de ajutor social.

Multi dintre evreii din Dej au jucat un rol important in viata sociala si culturala a orasului. Trebuie mentionata aici si activitatea remarcabila a unor femei din Dej care au activat in domeniul cultural. Astfel este Eva Lazar (1914-1944) care a fost o pictorita cunoscuta si apreciata in cercurile intelectuale din Ungaria. A fost ucisa in timpul Holocaustului. Zimra Harsanyi, pe numele ei de scriitoare, Anna Novac, care a scris piese de teatru, unele dintre ele bazate pe experientele din Auschwitz. Acestea au fost prezentate atat in Romania cat si in Franta. Jurnalul ei , care descrie viata din Auschwitz a fost tradus in multe limbi, printre care franceza, germana, italiana, maghiara si olandeza. Traieste azi la Paris.

Viata religioasa in Dej. Dupa moartea rabinului Yehezkiel Panet in 1929, a fost ales ca rabin al Dejului fiul acestuia Iacov Elimeleh Panet. El a fost, ca si tatal lui, conducatorul Kolelului si invatatoului comunitatii haside din Dej. Inca din timpul vietii tatalui lui, el era cunoscut ca rabin tanar talentat si pentru iscusinta lui de a tine discursuri. Era cunoscut si apreciat pentru inteligenta lui. In 1934 viziteaza Israelul, pentru a vedea cum se descurca evreii din asezarile religioase (kolel) din Safed, Tveria si Ierusalim, dar nu a stat numai acolo. El s-a aratat interesat de tot ceea ce se intampla in Israel, a vizitat si cateva kibuturi. Dupa ce s-a intors, a vorbit despre Israel si a subliniat importanta emigrarilor in Israel. Cand a fost inchis in gheto-ul din Dej, el a fost trecut pe lista celor care trebuiau sa ajunga in Elvetia cu ajutorul dr. Israel Kastner, dar a refuzat sa paraseasca ghetoul si a murit impreuna cu toata famila. Hasidimii care au continuat drumul lui si elevii lui au tiparit, dupa moartea acestuia, cartea sa despre Tora si drasot-urile lui, cu titlul de Zihron Yaakov (Amintirile lui Iacov), Brooklin, 1974.

Pe o perioada de 80 de ani, functiona in Dej una din cele mai mari si cunoscute Yesiva din regiune. Ea a fost infiintata in anul 1862 de catre primul rabin al orasului Menahem Mendel Panet, si toti urmasii lui au continuat munca lui si au dezvoltat aceasta Yesiva. Perioada de glorie a aceastei Yesiva a fost in timpul rabinului Yehezkiel Panet (1902-1929). In deceniul al 2-lea al secolului al 20.lea invatau aici 150 de studenti. In afara acesei Yesiva, mai functionau in oras cateva alte yesivot mai mici pentru tinerii din oras.

Activitatea sionista. In octombrie 1918 s-a deschis o filiala a organizatiei nationale evreiesti a sionistilor din Transilvania. Presedintele filialei a fost ales Mose Dux, proprietar de pamant si proprietarul fabricii de spirt din unul din satele din imprejurimi. In 1926 a emigrat in Israel, unde a investit toti banii in cultivarea de citrice. Din pacate a venit in vizita in Dej la izbucnirea razboiului si nu a mai putut sa se intoarca si a murit in timpul Holocaustului impreuna cu sotia sa.
In anul 1919 sionistii din Dej au scos o gazeta lunara in limba maghiara, cu o anexa de patru pagini in ivrit. In 1920 s-a oprit publicarea acesteia pana in 1934 cand s-a reluat tentativa de a publica in ivrit. Au aparut cam 10 numere. Editorul ziarului a fost ucis in timpul Holocaustului.

In 1922 s-au mai deschis doua filiale sioniste in Dej, una pentru baieti si una pentru fete, in care activau aproximativ 30 de tineri. S-au mai deschis alte cateva filiale, dintre care cea mai importanta a fost filiala organizatiei Beitar la care au participat mai mult de 100 de tineri. De fapt aceasta filiala a fost cea mai activa si serioasa din intreaga Transilvanie. La conducerea ei se afla Kalman Feuerstein (1895-1944). Trebuie de asemenea mentionat ca Dejul era foarte implicat in strangerea de fonduri pentru Keren Kayemet si Keren Haiesod. Simpatizantii miscarii sioniste din Dej au donat sume serioase la aceste fonduri.

In 1931 o s-a infiintat o filiala a organizatiei sioniste Hapoel Hamizrahi , dupa vizita in oras a unuia dintre conducatorii de talie nationala ai acestei organizatii. In anii urmatori a luat avant miscarea sionista si s-au mai infiintat filiale ale unor organizatii ca Hamizrahi, Bnei Akiva s.a. Un moment important la jucat deschiderea unei filiale a organizatiei sioniste cunoscute pana in prezent, HaSomer HaTair, care a dus la o crestere rapida a numarului de tineri care participau la actiunile lor.

Perioada Holocaustului. Imediat dupa intrarea trupelor maghiare in Nordul Transilvaniei, s-a format in Dej o „comisie speciala” care trebuia sa urmareasca activitatea pro-comunista a unor elemente din oras. Aceasta comisie a recomandat arestarea a 15 tineri evrei. Dupa ore indelungi de interogare au fost eliberati 5 din acestia. Cei arestati au fost trimisi in lagarele de concentrare Garany si Kistarcsa. Trebuie mentionat ca tocmai acesti tineri au reusit sa fuga din lagar scapand in felul acesta de a fi trimisi la munca obligatorie si apoi la Auschwitz.

La data de 27 iulie 1942 au fost mobilizati 287 de barbati din judetul Dej, intre 25 si 40 de ani, dintre care in jur de 70 erau din Dej. Printre acestia se aflau si cei doi fii ai rabinului Dejului, rabinul Haim Baruh Panet, care era presedintele Curtii de judecata din Dej si rabinul Menahem Mendel Panet, care fusese numit cu an mai devreme rabinul orasului Huedin. Se pare ca lista acestor evrei a fost intocmita cu atentie pentru a-i include pe acei evrei care erau instariti si aveau averi insemnate. Acestia au fost trimisi la munca periculoasa in Ucraina, unde trebuiau sa detecteze si sa dezgroape mine, in conditii foarte grele, de infometare sistematica, de odihna putina si doar pe zapada si pe gerul caracteristic Ucrainei. Desi au fost trimisi in Ucraina ca sa nu se mai intoarca, din cei 214 evrei trimisi, 73 au fost eliberati si trimisi in Ungaria, 130 au murit in Ucraina. In august 1944 au fost trimisi inapoi in Ungaria restul de 84 de evrei, care insa, peste doua saptamani vor fi trimisi la Auschwitz. Din regimentul acesta (regimentul 110/34) au supravietuit 37 de evrei.

La inceputul lunii aprilie 1944 conducerea comunitatii din Dej a fost insarcinata cu intocmirea unei liste exacte si amanuntite a tuturor evreilor din oras. Acesta era de fapt inceputul actiunii de concentrare a evreilor in gheto, dar pentru a masca aceasta intentie, s-a pretextat ca aceasta lista este menita sa ajute la schimbarea cartelelor de alimente ale evreilor. Conducerea comunitatii a fost obligata sa realizeze aceste liste intr-un timp foarte scurt, ei lucrand 3 zile si 3 nopti incontinuu. Lista intocmita cuprindea 3.266 de nume. Inainte de a fi trimisi in gheto, au trecut soldatii maghiari din casa in casa si au confiscat tot ce au gasit, imbracaminte si vase pentru „soldatii care lupta pe front”. La 21 aprilie s-au inchis definitiv si ultimele fabrici ale evreilor, magazine sau orice alte magazine care le apratineau, dupa o preluare foarte exacta a intregului inventar.

Gheto-ul din Dej. La data de 3 mai, la 3 dimineata toti evreii din Dej nu au mai avut voie sa paraseasca casele si timp de 3 zile ei au fost trimisi in gheto in 3 valuri, in functie de zona de domiciliu. Timp de 3 zile, siguranta a intrat in fiecare casa evreiasca si a dat familiei 30 de minute sa se impacheteze si sa parasesasca casa. Aveau voie sa ia hrana numai pentru 3 zile.

Dupa aceasta, ei au fost adunati intr-un loc, de unde li s-au mai confiscat din hainele si obiectele stranse de ei, si apoi dusi in padurea Bungur, unde a fost amenajat gheto-ul. Nu s-au facut nici un fel de pregatiri pentru gheto-ul evreilor. Nu era apa, nu era nici o constructie, doar fan pentru a se culca pe el… Dupa ce au ajuns in gheto, au inceput evreii sa adune materiale pentru ridicarea unor corturi improvizate, legate de cele mai multe ori de copaci. Apa era adusa in masini de pompieri si impartita in portii foarte mici. Gheto-ul era pazit de graniceri unguri, cunoscuti pentru duritatea si violenta lor. Acestia profitau de faptul ca evreii stateau la coada pentru portia de apa si ii bateau pana cadeau din picioare.

Dupa cateva zile s-au organizat evreii din gheto si au deschis o cantina publica care impartea mancarea mai intai copiilor, bolnavilor si batranilor, si dupa aceea celorlalti evrei. Mancarea nu era suficienta, portia de paine era de 160 gr. de persoana. Ei au suferit de foame, si nu puteau primi nici un ajutor de la nimeni. Un taran a venit odata cu vaca lui la portile gheto-ului incercand sa-i ajute pe evreii infometati, dar a fost surprins de graniceri si batut, astfel incat a ramas invalid pe viata.

Odata cu aducerea evreilor si din afara Dejului, suprafata gheto-ului s-a marit, cuprinzand in incinta sa si un rau, care a fost folosit pentru spalare, si o sura care a fost transformata in spital. La o saptamana dupa infiintarea gheto-ului au inceput adevaratele chinuri pentru evreii de aici. Intr-o cladire situata la jumatatea drumului dintre oras si gheto, erau luati evreii mai bogati sau cei care pareau mai instariti si chinuiti pana dezvaluiau unde si-au ascuns averile sau banii. Foarte multi nu au rezistat acestor torturi si au dezvaluit unde si-au ascuns valorile sau numele crestinilor carora le-au incredintat bunurile lor.

jewish.ro

Bariera imaginara

Dupa cum aminteam ieri, mi-am petrecut seara alaturi de comunitatea Lecturi Urbane.

Am fost surprinsa de faptul ca au participat mult mai putini tineri. Timiditatea cu care daruiau carti mi-a amintit de prima editie Lecturi Urbane, editia pilot.

La inceput am vrut sa particip pasiv, citind in liniste si tragand cu ochiul la ce se intampla in jurul meu…

A trecut o statie, apoi iarasi una….am ajuns la Dristor. In timp ce asteptam ca metroul sa o urneasca, o carte a fost lasata pe scaunul liber din dreapta mea. Calatorii au inceput sa ocupe un loc… In scurt timp din cele 5 locuri libere, patru s-au ocupat numaidecat. Cartea isi astepta viitorul stapan…

A trecut o statie, apoi iarasi una… Tinerii citeau de zor, se faceau poze, se filma, se citea, se daruiau carti….

Cartea incepuse sa-si piarda speranta… oamenii o evitau…

Majoritatea celor care nu citea, fie asculta muzica, fie se juca pe telefon.

La a cincea statie, persoana din dreapta ei a prins curaj si a luat-o si a inceput sa o rasfoiasca.

Nu am mai putut astepta si m-am asezat in locul cartii…

” Nu stiam ce se intampla… am vazut ca oamenii din jurul meu citesc… asa ca am luat cartea pentru a citi si eu…” mi-a marturisit tanara.

Inca o data mi-am amintit cat de fain poti sa te simti la lecturi urbane. Sentimentul ca ai reusit sa spargi o bariera este incredibil de frumos.

Multumesc.